Company: Others
Created by: federica.masante
Number of Blossarys: 31
English (EN)- Romanian (RO)
- Russian (RU)
- Spanish, Latin American (XL)
- Macedonian (MK)
- Indonesian (ID)
- Hindi (HI)
-
- Italian (IT)
- Serbian (SR)
- Spanish (ES)
- Czech (CS)
- Hungarian (HU)
- Arabic (AR)
- French (FR)
- Turkish (TR)
- Greek (EL)
- Dutch (NL)
- Bulgarian (BG)
- Estonian (ET)
- Korean (KO)
- Swedish (SV)
- English, UK (UE)
- Chinese, Hong Kong (ZH)
- Slovak (SK)
- Lithuanian (LT)
- Norwegian Bokmål (NO)
- Thai (TH)
- Portuguese, Brazilian (PB)
- Danish (DA)
- Polish (PL)
- Japanese (JA)
- Chinese, Simplified (ZS)
- Chinese, Traditional (ZT)
- Romanian (RO)
- Russian (RU)
- Spanish, Latin American (XL)
- Macedonian (MK)
- Indonesian (ID)
- Hindi (HI)
-
- Italian (IT)
- Serbian (SR)
- Spanish (ES)
- Czech (CS)
- Hungarian (HU)
- Arabic (AR)
- French (FR)
- Turkish (TR)
- Greek (EL)
- Dutch (NL)
- Bulgarian (BG)
- Estonian (ET)
- Korean (KO)
- Swedish (SV)
- English, UK (UE)
- Chinese, Hong Kong (ZH)
- Slovak (SK)
- Lithuanian (LT)
- Norwegian Bokmål (NO)
- Thai (TH)
- Portuguese, Brazilian (PB)
- Danish (DA)
- Polish (PL)
- Japanese (JA)
- Chinese, Simplified (ZS)
- Chinese, Traditional (ZT)
Termin De Sosira za ono što je kasnije nazvano paradigmatskim odnosima. U formalne odnose lingvističkih znakova spadaju sinonimi, antonimi, reči sa sličnim zvučanjem i reči sa sličnom gramatičkom funkcijom.
Acesta era termenul folosit de Saussure pentru a defini ceea ce mai apoi au fost numite relații paradigmatice. Asociaţiile „convenționale” de semne lingvistice includ sinonime, antonime, paronime şi cuvinte cu funcţie gramaticală asemănătoare.
Artikulacija se odnosi na strukturne nivoe unutar kodova. Semiotički kodovi mogu da imaju ili jedinstveno ili dvostruku ili da nemaju artikulaciju. Semtiočki kod koji ima dvostruku artikulaciju (kao u slučaju govornog jezika) može da se analizira na dva apstraktna strukturna nivoa: viši nivo nazvan "nivo prve artikulacije" i niži "nivo druge artikulacije".
Articularea se referă la planurile structurale din cadrul codurilor semiotice. Codurile semiotice au fie o singură articulare, dublă articulare, fie nici o articulare. Un cod semiotic care are „dublă articulare” (ca în cazul limbajului verbal) poate fi analizat pe două planuri structurale abstracte: un plan superior numit „prima articulare” şi un plan inferior - „a doua articulare”.
Sosir naglašava arbitrarnu vezu između lingvističkog označitelja i označenog: veza između njih nije obavezna, suštnska ili prirodna. On je poricao postojanje ekstralingvističkih uticaja (spoljnih u odnosu na lingvistički sistem). Filozofski gledano, veza je ontološki arbitrarna: prvobitno ne postoji razlika u tome koje etikete dodeljujemo stvarima, ali znakovi naravno nisu društveno ili istorijski arbitrarni (ako znak ima istorijsko postojanje, ne mogu mu se arbitrarno menjati označitelji). Sosir se fokusirao na lingvističk znakove, dok se Pirs više bavio znakovima u svakim medijima i naglašavao da veza između označitelja i označenog varira u arbitrarnosti - od radikalne arbitrarnosti simboličkih znakova, preko pretpostavljene sličnosti između označenog i označitelja u ikonskim znakovima, do minimalne arbitrarnosti indeksiranih znakova. Mnogi semiotičari smatraju da su svi znakovi u nekoj meri arbitrarni i konvencionalni (i samim tim predmeti ideološke manipulacije).
Saussure a subliniat că relația dintre semnificant şi semnificat este arbitrară, explicând că legătura dintre aceștia nu este necesară, intrinsecă sau „naturală”. Acesta nega influenţe extralingvistice (externe sistemului lingvistic). Relaţia este ontologic arbitrară și din punct de vedere filozofic: iniţial nu contează ce etichete ataşăm lucrurilor, dar bineînțeles, semnele nu sunt arbitrare din punct de vedere social sau istoric (după ce un semn a intrat în istorie nu putem schimba în mod arbitrar semnificanţii). Saussure s-a axat pe semnele lingvistice, în timp ce Peirce s-a ocupat în mod explicit de semne în orice mediu, menţionând că relaţia dintre semnificanţi şi semnificatele lor variază în arbitrarietate - de la arbitrarietatea radicală a semnelor simbolice, la similitudinea percepută a semnificantului cu semnificatul în semnele iconice, până la arbitrarietatea minimă ale semnelor indiciale. Mulți semioticieni susţin că toate semnele sunt oarecum arbitrare şi convenţionale (şi prin urmare predispuse la manipulare ideologică).
Modernizam se odnosi na pokret u umetnosti na Zapadu koji potiče iz kraja XIX veka, a svoj vrhunac doživljava između 1910. i 1930. godine, i traje do kasnih 1970-ih. Karakteriše ga, u širokom smislu, odbijanje tradicije i umetnosti kao imitacije. Uključuje značajna ukrštanja između umetnosti i njenih različitih delova u različitim zemljama. U vizuelnoj umetnosti, on uključuje kubizam, dadaizam, nadrealizam i futurizam.
Modernismul se referă la o mişcare artistică în Occident care datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea, culminând în jurul anilor 1910-1930, şi a persistat până pe la sfârşitul anilor '70. A fost caracterizat în mare ca o respingere a tradiţiei şi a artei ca imitaţie. A implicat combinări însemnate între Arte şi diversele sale forme din diferite ţări. În artele vizuale include cubismul, dadaismul, suprarealismul şi futurismul.
U nekim kontekstima naturalizam se smatra kao redukcionistički oblik realizma koji nudi detaljne ali površne prikaze pojave stvari ( verovatnost), nasuprot načinu koji reflektuje dublje, temeljnije razumevanje njihove \"osnovne\" prirode ( specificnije i \"tipičnije\")
În unele contexte, naturalismul este privit ca o formă reducţionistă de realism care oferă reprezentări detaliate, dar superficiale ale lucrurilor (verosimilitudine), in contrast cu un mod care reflectă o înţelegere mai adâncă a naturii lor „esenţiale” (mai puţin specific şi mai mult „tipic”).
Prema Bartu, nivoi signifikacije nazvani denotacija i konotacija se kombinuju da bi se proizvela ideologija u formi mita - što se naziva trećim nivoom signifikacije. U popularnoj upotrebi termin "mit" se odnosi na verovanja koja su očigledno lažna, ali ovo ne mora da bude slučaj u njegovoj semiotičkoj upotrebi.
Barthes susţine că ordinele de semnificaţie numite denotaţie şi conotaţie se combină pentru a produce ideologie sub forma mitului, care a fost descris ca fiind al treilea ordin de semnificaţie. Utilizarea populară a termenului „mit” se referă la credinţe care pot fi false, însă utilizarea semiotică a termenului nu sugerează aceasta în mod necesar.
Rolan Bart je uveo koncept usidrenja. Lingvistički elementi u teksu (kao što je naslov) koji služe kao "sidro" (ili ograničenje) za tumačenje teksta (kao što i ilustrativno upotrebljena slika može da usidri dvosmisleni verbalni tekst).
Roland Barthes a introdus conceptul de ancorare. Elementele lingvistice dintr-un text (precum legenda unei ilustraţii) pot ajuta la „ancorarea” (sau constrângerea) interpretărilor unei imagini (invers, utilizarea în scop ilustrativ a unei imagini poate ancora un text ambiguu).
U Jakobsonovom modelu lingvističke komunikacije ovo se smatra jednom od ključnih funkcija znaka. Ova funkcija se odnosi na njegovu konstrukciju odnosa između primaoca i pošiljaoca.
În modelul comunicării lingvistice descris de Jakobson, aceasta este una dintre funcţiile cheie ale unui semn. Funcţia fatică se referă la construirea unei relaţii între adresator şi adresant.
U opštoj upotrebi, predstavljanje je opis nečega kroz medijum. Predstavljanje je uvek nešto što stoji umesto nečeg drugog, što semiotičari nazivaju znakom. Semiotičari se bave problematikom procesa predstavljanja.
În utilizarea generală, acest termen se referă la descrierea unui lucru în orice mediu sub forma unui text. Totuşi, precum dicționarele standard ne reamintesc, o reprezentare este acronimul pentru un lucru sau reprezintă altceva - care este desigur ceea ce semioticienii numesc un semn. Semiotica pune în prim plan şi problematizează procesul de reprezentare.
Modalitet se odnosi na stvarni status dodeljen znaku, tekstu ili žanru. Pirsova klasifikacija znakova u kontekstu odnosa između znaka i onoga na šta se odnosi predstavlja njihov modalitet - njihovu transparentnost u odnosu prema "stvarnosti" (simbolizam, na primer, ima niski modalitet).
Modalitatea se referă la statutul de realitate acordat sau pretins de către un semn, un text sau un gen. Clasificarea semnelor făcută de Peirce în funcţie de relaţia pe care o are vehiculul semnului cu referentul său reflectă modalitatea lor - transparenţa lor aparenţă în raport cu ,,realitatea\" (de exemplu modul simbolic are o modalitate scăzută).
Svrha mimike u predstavljanju uključuje pokušaj da se slično imitiraju ili simuliraju primetne odlike spoljašnje realnosti kao da se to iskušava direktno i bez razmišljanja.
Scopul mimetic al reprezentării implică o încercare de a imita sau de a simula trăsăturile evidente ale unei realităţi exterioare, ca şi când aceasta ar fi trăită în mod direct şi nemijlocit.
Metonimija je stilska figura koja uključuje korišćenje jednog označavača koji prikazuje drugog označavača koji je direktno povezan sa njim ili blisko povezan sa njim na neki način, značajno zamenjivanje efekta radi uzroka.
Un metonim este o figură de stil în care un semnificat este folosit în locul altuia, cu care are legătură directă sau apropiată, mai ales ca înlocuire a efectului cu cauza sa.
Metafora izražava manje poznat termin kroz neki koji je više poznat. Ova dva termina nisu u direktnoj vezi i moramo da upotrebimo maštu da bismo uočili sličnost na koju metafora aludira. U semiotičkom smislu, metafora podrazumeva da jedno označeno funkcioniše kao označitelj za nešto potpuno drugo označeno. Metafore na prvi pogled deluju nekonvencionalne jer očigledno zanemaruju bukvalnu ili denotativnu sličnost.
Metafora exprimă ceva ce este nefamiliar (,,conţinut\", în jargonul literar) în termeni familiari (,,vehiculul\"). Conţinutul şi vehiculul nu au în mod normal legătură unul cu altul: trebuie să facem un efort de imaginaţie pentru a recunoaşte asemănarea la care face referire noua metaforă. În termeni semiotici, o metaforă implică un semnificat care acţionează ca un semnificant, şi care se referă la un semnificat destul de diferit. Iniţial metaforele par neconvenţionale deoarece par a ignora asemănările ,,literare\" sau denotative.
U Jakobsonovom modelu lingvističke komunikacije ovo se smatra jednom od ključnih funkcija znaka. Ova funkcija se odnosi na kodove unutar kojih znak može biti protumačen.
În modelul comunicării lingvistice a lui jakobson aceasta este considerată o funcţie cheie a unui smen. Această funcţie se referă la codurile în cadrul cărora poate fi interpretat semnul.
Termin medijum se koristi na različite načine od strane različitih teoretičara i može da uključuje široke katerogije kao što su govor i pisanje, štampa i emitovanje, da se odnosi na specifične tehničke forme u okviru medija masovne komunikacije (radio, televizija, novine, časopisi, knjige, fotografije, film i snimci) ili na medije lične komunikacije (telefon, pismo, faks, imejl, video konferencija, četovanje putem kompjutera).
Termenul ,,mediu\" este folosit în multe feluri de către diferiţi teoreticieni, şi poate include categorii largi, cum ar fi vobirea şi scrierea, imprimarea şi transmiterea, sau se pote referi la forme tehnice specifice comunicării de masă (radio, televiziune, ziare, reviste, cărţi, fotografii, filme şi înregistrări) sau comunicării interpersonale (telefon, scrisori, fax, email, video-conferinţă, sisteme de mesagerie pe bază de computer).
Maršal Mekluan (1911-1980) je bio kanadski književni naučnik koji je imao kultni status medijskog gurua 1960-ih godina. Mekluanizam je termin koji se koristi za njegovu ideju da "medijum je poruka", koja je nosila u sebi najmanje četiri očigledna značenja: a) da medijum oblikuje sadržaj (u suštini, da priroda medijuma implicira vrstu iskustva koja će se doživeti sa njim), b) da je korišćenje medijuma od važnosti samo za sebe (naime, da su gledanje televizije i čitanje knjiga iskustva za sebe nezavisno od sadržaja), c) da je "poruka" medijuma "uticaj" koji ona ima na društvo i d) da je "poruka" medijuma njegova transformacija u opažajne navike korisnika.
Marshall McLuhan (1911-1980) a fost un om de ştiinţă literar canadian care s-a bucurat de un statut internaţional de guru media în anii 1960. ,,McLuhanism\" este un termen folosit uneori pentru a se referi la noţiunea introdusă de acesta potrivit căreia ,,mediul este mesajul\", care a avut cel puţin patru înţelesuri aparente: a) că mediul îşi formează conţinutul (adică natura oricărui mediu are implicaţii asupra tipului de experienţă care poate fi cel mai bine trăită prin intermediul său); b) că folosirea unui mediu este importantă în sine (de exemplu privitul la televizor sau cititul cărţilor sunt experienţe în sine, indiferent de conţinutul explicit); c) că ,,mesajul\" unui mediu este ,,impactul\" pe care acesta îl are în societate; d) că ,,mesajul\" unui mediu este transformarea pe care o produce la nivelul obiceiurilor perceptuale ale utilizatorilor săi.
Materijalizam je anti-idealističko i anti-esencijalističko gledište koje kritikuje esencijalističku apstraktnost, postvarivanje i formalističko redukovanje supstance na formu i odnose. On je realističan u smislu da se svet posmatra kao nešto što ima svoju volju nezavisno od naših namera. Materijalisti (nekad nazivani i kulturalni materijalisti) naglašavaju stvari kao što su tekstualna predstava materijalnih uslova u društvenoj stvarnosti (kao što su siromaštvo, bolest i eksploatacija), društveno-kulturni i istorijski događaji sa značajnim posledicama i specifičnost i fizička obeležja medija i znakova (potisnutih u transparentnosti dominantnih kodova estetskog realizma).
Materialismul este o poziţie anti-idealistă şi anti-esenţialistă care critică abstractizările şi materializările esenţialiste şi reducerea formalistă a substanţei la forme şi relaţii. Este realist în măsura în care lumea este privită ca având o fiinţare proprie recalcitrantă, care rezistă intenţiilor noastre. Materialiştii (numiţi uneori şi materialişti culturali) subliniază lucruri cum ar fi reprezentarea textuală a condiţiilor materiale ale realităţii sociale (cum ar fi sărăcia, boala şi exploatarea), contingenţa socio-culturală şi istorică a practicilor de semnificare, şi specificitatea şi proprietăţile fizice ale mediilor şi ale semnelor (suprimate în transparenţa codurilor dominante ale realismului estetic).
Za razliku od lične komunikacije ("jedan ka jednom" komunikacije), ovaj termin se obično koristi da označi "jedan ka mnogima" komunikaciju, iako ova distinkcija često ne uzima u obzir značaj komunikacije u malim grupama (nije ni ka "jednom" ni ka "mnogima"). Dok masovna komunikacije može da postoji "uživo" ili zabeleženo, ona je pre svega asinhrona - dvosmerna komunikacija uživo putem masovnih medija se dešava samo u izuzetni slučajevima kao što su radio i televizijska uključenja (što podrazumeva ličnu komunikacija koja je potom emitovana).
Spre deosebire de comunicarea interpersonală (comunicarea de la ,,unu-la-unu\"), acest termen este de obicei folosit pentru a se referi la comunicarea de la unul la mai mulţi, deşi această distincţie tinde să treacă cu vederea importanţa comunicării din grupurile mici (nici ,,unul\", nici ,,mai mulţi\"). În timp ce comunicarea de masă poate fi ,,în direct\" sau înregistrată, ea este în primul rând asincronă - comunicarea în direct în două sensuri printr-un mediu de masă are loc doar în cazuri speciale, cum ar fi apelurile radio sau televizate (care implică o comunicare interpersonală transmisă pe loc).
Koncept markiranosi je predstavio Jakobson i primenjuje se na polove paradigmatske suprotnosti (na primer, učenik/učenica). Upareni označitelji (kao što su muško/žensko) se sastoji od nemarkiranog oblika (u ovom slučaju "učenik") i markiranog oblika (u ovom slučaju "učenica"). Markirani označitelj se ističe preko određene semiotičke karakteristike (u ovom slučaju nastavak -a). Markirani i nemarkirani status se ne odnosi samo na označitelje već i na njihovo označeno.
Caracterul marcat introdus ca termen de Jakobson se poate aplica polilor unei opoziţii paradigmatice (de exemplu bărbat/ femeie). Perechile de semnificanţi (ca de exemplu bărbat/femeie) conţin o formă nemarcată (în acest caz cuvântul bărbat), şi o formă marcată (în acest caz cuvântul femeie). Semnificantul marcat este diferit prin folosirea unei caracteristici semiotice speciale (îna cest caz adăugarea prefixului fe-). Statutul de marcat sau nemarcat se aplică nu numai semnificanţilor, ci şi semnificaţilor lor.
Derida koristi ovaj termin da označi "metafiziku prisustva" u zapadnoj kulturi - posebno njen fonocentrizam i njeno građenje na temelju mitski obeleženog transcendenta. Logocentrizam može takođe da se odnosi na tipično nesvesnu predrasudu prilikom tumačenja koja privileguje ligvističku komunikaciju naspram "ne-verbalnih" formi komunikacije i izraza i naspram neverbalizovanih osećanja; logocentrizam privileguje oči i uši naspram drugih čula kao što je dodir.
Derrida a folosit acest termen pentru a se referi la ,,metafizica prezenţei\" din cultura vestică - în special la fonocentrismul său, şi la faptul că acesta este fondat pe un semnificat transcendent mitic. Logocentrismul se poate referi şi la o direcţie interpretativă tipic inconştientă care favorizează comunicarea lingvistică, nu formele non-verbale de comunicare şi expresie, şi nici senzaţiile nonverbalizate; logocentrismul favorizează mai curând ochiul şi urechea, nu alte modalităţi senzoriale cum ar fi pipăitul.
Zabluda da se značenje teksta nalazi u tekstu i da je potpuno njime određeno, tako da sve što čitalac treba da uradi je da "izvuče" iz znakova u okviru teksta. Ovaj stav ignoriše značaj tumačenja preko datih informacija i ograničava razumevanje na dekodiranje (u najužžem smislu) tekstualnih obeležja (bez referenci na kodove).
Enunţul eronat potrivit căruia înţelesul unui text se regăseşte în el şi este complet determinat de acesta, astfel încât cititorul nu trebuie decât să-i extragă înţelesul din semnele pe care le conţine. Această afirmaţie ignoră importanţa trecerii dincolo de informaţiile date şi limitează înţelegerea la decodificarea (în sensul cel mai restrâns) a proprietăţilor textuale (chiar fără a se folosi de coduri)
Prema lingvističkom determinizmu, naša mišljenja (ili pogledi na svet) su određeni jezikom - korišćenjem verbalnog jezika i/ili gramatičkih struktura, semantičkih distinkcija i ugrađenih ontologija u okviru jezika. Umereniji stav je da je mišljenje "pod uticajem" jezika, pre nego određeno njime: to je dvosmerni proces, tako da je i vid jezika koji koristimo pod uticajem načina na koji posmatramo svet.
Conform determiniştilor lingvistici gândirea noastră (sau ,,viziunea asupra lumii\") este determinată de limbaj - chiar prin folosirea limbajului verbal şi/sau de structurile gramaticale, distincţiile semnatice şi ontologiile din caadrul unei limbi. O afirmaţie mai moderată este aceea că gândirea poate fi mai curând ,,influenţată\" decât inevitabil ,,determinată\" de către limbaj: este un proces în dublu sens, astfel încât tipul de limbaj pe care îl folosim este de asemenea influenţat de modul în care vedem lumea.
Sosirovi termini, gde se jezik odnosi na apstraktan sistem pravila i konvencija sistema značenja. On je nezavisan i prethodi postojanju pojedinačnih korisnika. Govor je konkretna upotreba jezika. Sosirovski semiotičarima su najznačajnije strukture koje čine osnovu i pravila semiotičkog sistema, pre nego specifične performanse i prakse koje su samo u domenu upotrebe. Dok se Sosir nije bavio govorom, struktura jezika se svakako otkriva putem proučavanja govora. Ako se isti pojmovi upotrebe na semiotički sistem uopšteno, pre nego na jezik, onda se stvara distinkcija između semiotičkog sistema i njegove upotrebe u tekstovima i slično.
Aceşti termeni aparţin lui Saussure. ,,Limbajul\" se referă la sistemul abstact de reguli şi convenţii ale unui sistem de semnificare - existând independent de şi anterior utilizatorilor individuali. ,,Cuvântul\" se referă la exemplele concrete de folosire ale limbajului. Pentru semioticianul Saussure, cel mai mult contează structurile interioare şi regulile unui sistem semiotic ca tot unitar, nu performanţele specifice sau practicile, care sunt doar exemple ale folosirii sale. În timp ce Saussure nu s-a ocupat de cuvânt, structura limbajului este evident dezvăluită de studiul cuvântului. Aplicând această noţiune sistemelor semiotice în general, nu doar limbajului, distincţia se face între sistemul semiotic şi modul în care el este folosit în texte specifice şi în practică.
Medij kao što je televizija ili film se smatraju za "jezike" od strane nekih semiotičara, iako to mnogi osporavaju. Semiotičari se često prema filmu, televiziji, radio programima, reklamnim plakatima i sličnom, odnose kao prema "tekstovima" i "čitanju" medija kao što su televizija i fotografije. Ligvistički model često navodi semiotičare da tragaju za jedinicama analize audio-vizualnog medija, koje su analogne onima koje se koriste u ligvistici.
Mediile precum televiziunea şi filmul sunt privite de către unii semioticieni ca ,,limbaje\" (deşi acest lucru este viu contestat de alţii.) Semioticienii se referă de obicei la filme, la programele de televiziune şi de radio, la postere şi aşa mai departe ca la ,,texte\", folosind termenul de ,,citire\" a unor medii precum televiziunea şi fotografiile. Modelul lingvistic i-a determinat de multe ori pe semioticieni să caute în media audio-vizuală unităţi de analiză analoage cu cele folosite în lingvistică.
Termin se koristi da označi korespodenciju, paralele ili sličnosti u karakteristikama, obrascima ili vezama između a) dve različite strukture, b) strukturnih elemenata dve različite strukture i c) strukturnih elemenata na različitim nivoima unutar jedne strukture. Neki teoretičari koriste termin homologija na isti način.
Termenul este folosit pentru a se referi la corespondenţe, parelele, sau similitudini între proprietăţile, modelele sau relaţiile dintre a) două structuri diferite; b) elemente structurale din două structuri diferite şi c) elemente structurale de la niveluri diferite din cadrul aceleiaşi structuri. Mulţi teoreticieni folosesc termenul omologie aproximativ în acelaşi sens.
Ironija je retorički trop. To je vid duplog znaka, gde je "bukvalni znak" kombinovan sa drugim znakom koji obično ima suprotno značenje. Takođe, umanjivanje i preterivanje mogu da budu vid ironije.
Ironia este o figură de stil retorică. Este un fel de semn dublu înc adrul căruia semnul literal se combină cu un alt semn de obicei pentru a transmite înţelesul opus. Totuşi, atât exagerările cât şi modestia pot fi ironice.
За разлику од термина интертекстуалност, који се обично користи за однос са другим текстовима, слична врста везе је оно што се може назвати интратекстуалношћу: стварање унутрашњих односа у оквиру текста. У оквиру једног кода (на пример, фотографски код), ово могу бити једноставне синтагматске везе (на пример, веза једне слике једне особе са другом на истој фотографији).
În timp ce termenul ,,intertextualitate\" ar fi de obicei folosit pentru legătura cu alte texte, o legătură asemănătoare este ceea ce se poate numi ,,intratextualitate\" - relaţiile interne din cadrul textului. În cadrul unui singur cod (de exemplu un cod fotografic) acestea ar fi pur şi simplu relaţii sintagmatice (de exemplu relaţia imaginii unei persoane cu alta din aceeaşi fotografie).
Semiotički pojam intertekstualnost (Kristeva) je u vezi sa poststrukturalističkim teoretičarima. Intertekstualnost se odnosi na različite veze u vidu forme i sadržaja između tekstova. Svaki tekst postoji u odnosu sa drugim tekstovima. Iako se retko govori o povezanosti tekstova, oni se više oslanjaju jedni na druge neko na njihove stvaraoce.
Noţiunea semiotică de intertextualitate introdus de Kristeva este asociată în primul rând cu teoreticienii poststructuralişti. Intertextualitatea se referă la diferite legături dintre formă şi conţinut care leagă un text de altele. Fiecare text există în relaţie cu altele. Deşi datoriile unui text faţă de altele sunt rar recunoscute, textele le datorează mai multe altor texte decât propriilor lor autori.
Termin, korišćen od strane Džonatana Potera, odnosi se na interpretativne i tekstualne kodove koji su na raspolaganju interpretativnoj zajednici i koji joj nude mogućnost razumevanja, kao i mogućnost stvaranja teksta koristeći se ovim kodovima (tamo gde korisnik koda ima odgovarajući simbolički kapital).
Acest termen, folosit de Jonathan Potter, se referă la codurile interpretative şi textuale disponibile pentru cei din comunităţile interpretative, care le dau posibilitatea de a înţelege şi - atunci când cel care foloseşte codul are capitalul simbolic potrivit - de a produce texte în care să folosească aceste coduri.
Ljudi koji dele iste kodove su članovi "interpretative zajednice" - termin koji je uveo kniževni teoretičar Stenli Fiš kako bi obuhvatio i pisce i čitaoce određene vrste teksta.
Cei care au în comun aceleaşi coduri sunt membrii unei ,,comunităţi interpretative\" - un termen introdus de teoreticianul literar Stanley Fish pentru a se referi atât la ,,scriitorii\" cât şi la ,,cititorii\" unor anumite genuri de texte (dar care poate fi folosit în sens mai larg pentru a face referire la cei care au în comun orice fel de cod).
Iako mnogi semiotički kodovi mogu da se smatraju za interpretativne, oni predstavljaju jednu od osnovnih grupa kodova, pored društvenih i tekstualnih.
Deşi numeroase coduri semiotice pot fi considerate ca interpretative, acest lucru poate fi văzut ca formând un mare grup de coduri, alături de codurile sociale şi de cele textuale.
U Pirsovom modelu znaka, interpretant nije interpretator već smisao koji znak daje. Pirs ne uključuje interpretatora neposredno u trijadu, iako naglašava interpretativni proces semioze.
În modelul semnelor a lui Peirce, intepretantul nu este un interpret, ci mai curând înţelesul dat semnului. Peirce nu include interpretul direct în triada sa, deşi el subliniază procesul interpretativ al semiozei.
У контрасту јавној (и "масовној") комуникацији (обраћање једне особе многим особама), овај термин се често користи за комуникацију "један на један", иако овакво разликовање превиђа важност комуникације у малој групи.
Spre deosebire de comunicarea în masă (,,de la unul la mai mulţi\"), acest termen este folosit cu referire la comunicarea ,,unu-la-unu\", deşi această distincţie tinde să treacă cu vederea importanţa comunicării în cadrul grupurilor mici (nici ,,unul\", nici mai mulţi)
Interpelacije je Altuserov termin koji opisuje mehanizam gde je ljudski subjekat sačinjen od unapred datih struktura (strukturalistički stav). Ovaj koncept su koristili marksistički teoretičari medija da objasne ideološku funkciju tekstova masovnih medija.
Termen aparţinând lui Althusser care descrie un mecanism prin care subietul uman este ,,constituit\" (construit) din structuri predefinite (o viziune structuralistă). Acest concept este folosit de teoreticienii marxişti pentru a explica funcţia ideologică a textelor din mass media.
Namerna zabluda (definisana od strane književnih teoretičara Vimsata i Birdslija) podrazumeva povezivanja značenja teksta sa namerama autora. Iako ovi teoretičari smatraju da se značenje nalazi unutar teksta, drugi teoretičari koji ne dele njihov stav odbacuju namere autora u kontekstu značenja.
Eroarea intenţionată (idnetificată de teoreticienii literari Wimsatt şi Beardsley) implică crearea unei legături întree înţelesul unui text şi intenţiile autorului. Deşi aceşti teoreticieni consideră că sensul se regăseşte în text, alţii, care nu le împărtăşesc punctul de vedere literalist au desconsiderat intenţiile autorului în raport cu sensul.
Kada označitelj nije samo arbitraran već je u određenom obliku u direktnoj vezi sa označenim (fizičkoj ili uzročnoj) - ova veza se može uočiti ili zaključiti (na primer, dim, vetrokaz, termometar, sat, otisak, kucanje, puls, svrab, bol) (Pirs).
Un mod în care semnificantul nu este pur arbitrar, ci direct legat de semnificat într-un anumit fel (fizic sau cauzal) - această legătură poate fi observată sau dedusă (de exemplu fumul, girueta, termometrul, ceasul, nivelul alcoolului, urma piciorului, amprenta, ciocănitul la uşă, pulsul, erupţiile, durerea) (Peirce).
Termin je koristio Kristijan Mec da označi kinematografski označitelj. Termin se koristi u više od jednog značenja. Kinematografski označitelj je "imaginarni" jer je opažajno transparentan i sugeriše neposredno prisustvo njegovog odsutnog označenog - osobina koja se smatra za osnovu snage kinematografije.
Acest termen a fost folosit de Christian Metz pentru a se referi la semnificantul cinematic. Termenul este folosit în mai multe sensuri. Semnificantul cinematic este ,,imaginar\" în virtutea unei transparenţe perceptuale aparente care sugerează prezenţa nemijlocită a semnificatului său absent - o trăsătură considerată ca fiind cheia puterii cinematografului.
Zamišljeno je Lakanov termin za svet u kojem se započinje stvaranje sebe kao subjekta. Prvobitno, dete nema centar svog identiteta i nema jasnih granica između sebe i spoljnog sveta. Lakan smatra da u "fazi ogledala" (sa šest do osamnaest meseci, pre usvajanja govora) gledanje sebe u ogledalu stvara snažno definisanu iluziju koherentnog i samostalnog ličnog identiteta.
,,Imaginarul\" este un termen aparţinând lui Lacan pentru tărâmul în care se iniţiază definirea Sinelui. Iniţial copilul nu are un centru al identităţii şi nu există limite clare faţă de lumea exterioară. Lacan susţine că în ,,faza oglinzii\" (între şase şi optsprezece luni, înainte de a deprinde vorbirea), faptul de a-ţi vedea propria imagine în oglindă induce o iluzie clar definită a unei identităţi personale coerente şi independente.
Ne postoje ideološki "neutralni" sistemi znakova: znakovi imaju ulogu da ubede i da navode. Moderna semiotička teorija je često dovođena u vezu sa marksističkim pristupom koji naglašava ulogu ideologije. Ideologija gradi ljude kao subjekte kroz upravljanje kodovima. Prema teoriji tekstualnog pozicioniranja, razumevanje značenja teksta uključuje preuzimanje odgovarajućeg ideološkog identiteta (vidi "idealan čitalac"). Za Altusera, ideologija je bila sistem predstava uključujući "transparentne mitove" koji su služili da izazovu u subjektu "zamišljenu" vezu sa "stvarnim" uslovima postojanja.
Nu există sisteme de semne ,,neutre\" din punct de vedere ideologic: semnele funcţionează atât pentru a convinge cât şi pentru a face trimitere la ceva. Teoria semiotică modernă este deseori asociată unei abordări marxiste care subliniază rolul ideologiei. Ideologia îi construieşte pe oameni ca subiecţi prin operarea cu coduri. Conform teoriei poziţionării textuale, înţelegerea sensului unui text implică asumarea unei identităţi ideologice potrivite (a se vedea ,,cititori ideali\") Pentru Althusser, ideologia reprezenta un sistemd e reprezentare care implică existenţa unor ,,mituri transparente\" care funcţionează pentru a-i induce subiectului o relaţie ,,imaginară\" cu condiţiile ,,real\" ale existenţei.
Једна врста кода у тумачењу, посебно у вези са "измима", као што су: индивидуалнизам, капитализам, либерализам, конзерватизам, феминизам, материјализам, конзумеризам и популизам.
Unul dintre tipurile de coduri de interpretare, aşa-numitele ,,ism-uri\", cum ar fi: individualismul, capitalismul, liberalismul, conservatorismul, feminismul, materialismul, consumatorismul şi populismul.
Филозофски (посебно епистемолошки) поглед на то шта је стварно према чему се у екстремном облику говори да је реалност чисто субјективна и изграђена нашом употребом знакова. Конструктивисти критикују идеализам јер нема социјалну димензију. Према извлачењу текстова из њиховог социјалног контекста се понекада односи као према "текстуалном идеализму".
O viziune filosofică (specific epistemologică) asupra a ,,ceea ce este real\", în cadrul căreia, în forma sa extremă, se afirmă că realitatea este pur subiectivă şi că este construită prin felul în care noi folosim semnele. Constructiviştii critică desconsiderarea de către idealişti a dimensiunii sociale. Separarea textelor de contextele lor sociale este uneori numită şi idealism textual.
Овај термин се често користи за однос према улогама у које се читаоци текста "стављају" као субјекти употребом одређених врста обраћања. За Ека, овај термин није намењен да сугерише "савршеног читаоца" који у потпуности има ехо са било којом ауторском намером, већ "модел читаоца" чије читање може бити оправдано текстом.
Acest termen este deseori folosit pentru a face referire la rolurile în care cititorii unui text sunt ,,poziţionaţi\" ca subiecţi prin folosirea unor anumite moduri de adresare. Pentru Eco acest termen nu sugerează un cititor ,,perfect\" care reflectă în totalitate intenţia autorului, ci un ,,cititor model\" a cărui interpretare poate fi justificată în funcţie de text.
Kada se označitelj smatra da podseća ili imitira označeno (tako što liči, zvuči, oseća se, ima ukus ili miriše kao to) - sličan je u smislu da ima neke od njegovih osobila (na primer, portret, dijagram, onomatopeja, metafora, "realistični" zvukovi u muzici, zvučni efekti u radio drami, imitativni pokreti) (Pirs).
Un mod în care semnificantul este perceput ca fiind asemănător sau ca imitând semnificatul (arătând, sunând, având textura, gustul sau mirosul acestuia) - având calităţi asemănătoare cu acesta(de exemplu un portret, o diagramă, un şablon, onomatopeele, metaforele, sunetele realiste din muică, efectele sonore din teatrul radiofonic, un fundal muzical dublat, gesturi imitative) (Peirce).
Istorijski kontekst. Utoliko što strukturalisticka semiotika teži da se usredsredi više na sinhornu nego na dijahronu analizu, kritičari su se raspravljali da je to istorijski- da ignoriše postupke i istoricizam.
Context istoric. În măsura în care semiotica structuralistă se concentrează mai curând pe analiza sincronă decât pe cea diacronică, criticii au susţinut că aceasta este aistorică - că ignoră procesele şi istoricitatea.
(Овај термин још увек није широко прихваћен). Графоцентризам је често несвесно преводилачко давање предности писању над говором. Давање предности писаним или штампаним речима се блиско повезује са рангирањем слике изнад звука, ока изнад уха, што се зове "окуларцентризам".
Grafocentrismul sau scriptismul reprezintă o direcţie interpretativă inconştientă tipică în cadrul căreia scrisului i se acordă o importanţă mai mare decât vorbirii. Tendinţele favorabile cuvintelor scrise sau imprimate sunt strâns legate de superioritatea vederii asupra sunetului, a ochiului asupra urechii, numit şi ,,ocularcentrism\"
Неки семиотичари се односе према "граматици" медија другачије него према језику, посебно у односу према визуелним медијима, док су други имали однос према овим врстама граматике као према примени лингвистичког модела на медије који нису вербални.
Unii semioticieni se referă la ,,gramatica\" unui mediu altul decât limbajul, în special în ceea ce priveşte media vizuală, în timp ce alţii au provocat această aplicare a unui model lingvistic la medii care îl depăşesc pe cel verbal.
Uobičajene definicije žanrova zasnivaju se na mišljenju da konstituišu određena pravila formi i sadržaja gde učestvuju tekstovi koji se posmatraju kao da pripadaju njima. Međutim, individualni tekst unutar žanra jedva da uopšte ima sve odlike žanra i tekstovi se često izlažu pravilima više nego jedng žanra.
Diferenţele convenţionale de gen tind să se bazeze pe ideea că ele constituie nişte convenţii de formă şi conţinut pe care le au în comun textele care se considera că le aparţin. Totuşi, un text individual din cadrul unui anumit gen are doar rar, sau poate niciodată, toate caracteristicile genului şi textele conţin de multe ori convenţii ale mai multor genuri.
U Jakobsonovom modelu lingvističke komunikacije dominacija bilo kog od šest faktora u izgovoru utiče na određenu lingvističku funkciju. Referentni: orijentisan na kontekst; ekspresivan: orijentisan na pošiljaoca; konativan: orijentisan na primaoca; fatičan; orijentisan na kontakt; metalingvalan: orijentisan na kod; poetski: orijentisan na poruku. U bilo kojoj situaciji, jedan od ovih faktora je dominantan i dominantna funkcija utiče na opšti karakter "poruke".
În modelul comunicării lingvistice a lui Jakobson dominaţia oricăruia dintre cei şase factori dintr-un enunţ reflectă o altă funcţie lingvistică. funcţia referenţială: orientată către context; funcţia expresivă: orientată către adresant; funcţia conativă: orientată către destinatar; funcţia fatică: orientată către contact; funcţia metalingvistică: orientată către cod; funcţia poetică: orientată către mesaj. În orice situaţie dată unul dintre aceşti factori este cel ,,dominant\", iar această funcţie dominantă influenţează caracterul general al ,,mesajului\".
Funkcionalizam je, u najširem smislu, društvena i kulturološka perspektiva koja naglašava međuzavisnost funkcije svih delova u odnosu na ceo sistem. On je osnovan od strane sociologa Herberta Spensera i Emila Dirkema, a kasnije je usvojen od strane antropologa Bronislava Malinovskog i sociologa Talkota Parsonsa i Roberta K. Mertona. Kritikovan je zbog nemogućnosti da objasni sukob i promenu. U lingvistici funkcionalizam je gledište po kojem struktura jezika je određena funkcijama kojim služi. To ima za posledicu da funkcionalistički lingvisti stavljaju naglasak na funkciju lingvističkih oblika.
În cel mai larg sens, funcţionalismul este o perspectivă asupra societăţii şi a culturii care subliniază funcţiile interdependente ale tuturor părţilor în raport cu întregul sistem. A fost teoretizat de sociologii Herbert Spencer şi Emile Durkheim şi adoptat apoi de antropologul Bronislaw Malinowski şi de sociologii Talcott Parsons şi Robert K Merton. A fost criticat pentru faptul că nu a reuşit să explice existenţa conflictului şi a schimbării. În lingvistică, funcţionalismul este perspectiva potrivit căreia structura limbajului este determinată de funcţiile pe care le îndeplineşte. Prin urmare, lingviştii funcţionalişti se concentrează asupra funcţiei formelor lingvistice.
Начини обраћања се разликују по формалности или социјалној раздаљини. Едвард Т. Хол је направио разлику између "интимног", "личног", "социјалног" и "јавног" (или "неличног") обраћања. Код снимања камером ово се може видети према величини кадра - блиски кадрови значе интимне или личне односе, а кадрови из даљине - "неличне".
Modurile de adresare diferă în funcţie de formalitate sau de distanţă socială. Potrivit lui Edward T. Hall, se face deseori distincţia dintre modurile de adresare ,,intim\", ,,personal\", ,,social\" şi ,,public\" (sau ,,impersonal\") În lucrul cu camera acest lucru se reflectă în dimensiunea cadrelor - cadrele apropiate înseamnă moduri intime sau personale, cadrele medii reprezintă un mod social, iar cele lungi, un mod impersonal.
Руски формализам је структуралистичка, антиреалистичка естетска доктрина међу чијим представницима је био Виктор Шкловски (видети под одредницом денатурализација). Лингвисти Прашке школе су такође били структурни формалисти. Формализам је стављао акценат на књижевну употребу лингвистике језика. Као што и само име каже, примарни акценат формалиста је био на форми, структури, техници или медију пре него на садржају. Сматрали су да је књижевни језик "искривљеним језиком" и њихов модел је био више поетски него прозни.
Formalismul rus a fost o doctrină estetică structuralistă, anti-realistă a căror propunători au fost printre alţii Victor Shklovsky (a se vedea Denaturalizarea). Formalişti structurali erau şi lingviştii şcolii de la Praga. Formalismul s-a concentrat pe folosirea literară a limbajului din punct de vedere lingvistic. Aşa cum o sugerează şi numele, principala preocupare a formaliştilor a fost forma, conţinutul, tehnica sau mediul mai mult decât conţinutul. Ei considerau limbajul literar ca un limbaj ,,făcut ciudat\", iar modelul lor era mai mult poezia decât proza.
Jelmslev je predstavio ideju da i izraz i sadržaj imaju svoj oblik i materiju. U tom okviru, znakovi imaju četiri dimenzije: materiju sadržaja, oblik sadržaja, materiju izraza i oblik izraza.
Hjelmslev a introdus noţiunea conform căreia atât expresia cât şi conţinutul au substanţă şi formă. În acest context semnele au patru dimensiuni: substanţa conţinutului; forma conţinutului; substanţa expresiei; forma expresiei.
Разлика која се понекад изједначава са Сосировом дистинкцијом између означитеља (пореди се са формом) и означеног (пореди се са појмом садржаја). Ипак, метафора у којој је форма "контејнер" је проблематична јер тежи да подржи једнакост садржаја и значења, што имплицира да се значење може "извући" без активног процеса превођења и да форма сама по себи није значењска.
O diferenţă uneori similară cu cea a lui Saussure între semnificant (văzut ca formă) şi semnificat (văzut ca şi conţinut). Totuşi, metafora formei ca ,,receptacol\" este problematică, având tendinţa de a susţine identificarea conţinutului cu sensul, sugerând faptul că sensul poate fi ,,extras\" fără un proces activ de interpretare şi că forma nu are un sens în sine.
Kroz ovaj trijadski model znaka Pirs je smatrao znak za "prvost", njegov objekat za "drugost" i njegovu interpretaciju za "trećost".
În modelul său triadic al semnului, Peirce s-a referit la semn ca la un exemplu de prim nivel, la obiectul său ca la un exemplu de nivel secund şi la interpretant ca la un exemplu de nivel terţ.
Na (višem) strukturalnom nivou prve artikulacije semiotički sistem se sastoji iz najmanjih dostupnih jedinica sa značenjem ( npr. morfeme ili reči u jeziku).
La primul nivel structural (mai înalt) un sistem semiotic cuprinde cele mai mici unităţi de sens disponibile (de exemplu morfemele sau cuvintele dintr-o limbă).
Kinematografski i televizijski kodovi uključuju: žanr, snimak (kadar, fokus, kretanje kamere, ugao, kompozicija), montaža (rezovi, prelazi, ritam), upravljanje vremenom (kompresija, gledanje unazad, gledanje unapred, usporeni snimak), svetlo, boja, zvuk (filmska muzika), grafika i narativni stil.
Coduri din televiziune şi din cinematografie care includ: genul, lucrul cu camera (dimensiune, focalizare, mişcare a lentilei, unghi, alegere a lentilei, compoziţie); editarea (tăieri şi estompări, rată de tăiere şi ritm); folosirea timpului (compresie, retrospecţie, mişcare rapidă, mişcare în rallenti); luminozitatea; culoarea; sunetul (muzică, fundal muzical); grafica şi stilul narativ.
U Jakobsonovom lingističkom modelu komunikacije ovo se smatra jednom od ključnih funkcija znaka. Ova funkcija uključuje (obično podrazumeva) sastav primaoca (idealnog čitaoca).
În modelul comunicării lingvistice al lui Jakobson această funcţie este una dintre cele mai importante ale unui semn. Această funcţie implică construcţia (de obicei implicită) a unui destinatar al mesajului (cititor ideal).
Esencijalisti smatraju da određeno označeno predstavlja zasebnu, nezavisnu jedinicu koja ima objektivno postojanje i suštinske karakteristike i koja se može definisati kao vid apsolutne, univerzalne i transistorijske "suštine" ili "esencije". Ovakvo označeno (kao što je "stvarnost", "istina", "značenje", "činjenice", "um", "svest", "priroda", "lepota", "pravda", "sloboda") ima ontološki status u kom ono postoji "pre jezika". U odnosu prema ljudima, taj pojam je u vezi sa stavom da ljudska bića (ili posebna kategorija ljudi) imaju inherentnu, nepromenjivu i zasebnu prirodu koja može da bude "otkrivena" (ako se govori o ženama i muškarcima u ovom kontekstu, to je biološki essencijalizam). Ovaj stav poznat i kao humanizam (koji je duboko ukorenjen u zapadnoj kulturi) je esencijalistički jer se pretpostavlja da pojedinac ima "unutrašnje ja" ("ličnost", "stavove" i "mišljenja") koje je stabilno, koherentno, konzistentno, jedinstveno, autonomno i koje određuje naše ponašanje. Buržoaska ideologija je esencijalistička jer karakteriše društvo terminima kao što su "slobodni pojedinac", čija unapred data esencija može biti "talenat", "efikasnost", "lenjost" ili "raskalašnost".
Esenţialiştii susţin că anumiţi semnificaţi reprezintă entităţi distincte, autonome, cu existenţă obiectivă şi proprietăţi esenţiale şi care pot fi definiţi ca având o ,,esenţă\" absolută, universală şi transistorică. Acestor semnificaţi (cum ar fi ,,Realitate\", ,,Adevăr\", ,,Sens\", ,,Fapte\", ,,Minte\", ,,Conştiinţă\", ,,Natură\", ,,Frumuseţe\", ,,Dreptate\", ,,Libertate\") li se acordă un status ontologic în care există anterior limbajului. În legătură cu oamenii, termenul se referă la faptul că fiinţele umane (sau o anumită categorie de oameni, ca de exemplu ,,femeile\") au o natură inerentă, constantă şi distinctivă care poate fi ,,descoperită\" (a spune acest lucru despre bărbaţi sau femei, de exemplu, este un esenţialism biologic). Filosofia ,,umanistă\" (adânc înrădăcinată în cultura vestică) este esenţialistă, bazată pe ideea că individul are un ,,sine lăuntric\" (,,personalitate\", ,,atitudini\" şi ,,opinii\"), care este stabil, coerent, constant, unificat şi autonom şi care ne determină comportamentul. Ideologia burgheză este esenţialistă în sensul că societatea este caracterizată de indivizi ,,liberi\" ale căror esenţe înnăscute includ ,,talentul\", ,,eficienţa\", ,, lenea\" sau ,,imoralitatea\".
Grana filozofije koja se bavi teorijom znanja. Ovaj termin pokazuje kako \"svet\" može biti spoznat i štase o tome može saznati. Realizam, idealizam i konstruktivitam su epistemiološki stavovi o pogledu onoga što je \"stvarno/ realno\" Epistemologija ovaplođuje ontologojske pretpostavke.
O ramură a filosofiei care se ocupă cu teoria cunoaşterii. Termenul se referă la modul în care ,,lumea\" poate fi cunoscută şi la ce se poate cunoaşte din ea. Realismul, idealismul şi constructivismul sunt toate ipostaze a ceea ce este ,,real\". Epistemologiile încorporează presupuneri ontologice.
Termin epistema Fuko koristi da prikaže ukupan skup odnosa unutar određenog istorijskog perioda ujedinjenjem diskurzivnih postupaka koji stvaraju svoje epistemologije.
Foucault foloseşte termenul ,,epistem\" pentru a se referi la totalitatea relaţiilor dintr-o anumită perioadă istorică care uneşte practicile discursive generându-i epistemologiile.
Prazan označitelj se različito definiše kao označitelj sa nejasnim, promenljivim, nepreciziranim ili nepostojećim označenim. Takvi označitelji znače različite stvari različitim ljudima: oni mogu da predstavljaju više označenog i mogu da imaju bilo koje značenje koje im dodeli onaj ko ih tumači. Oni koji pretpostavljaju postojanje takvih označitelja smatraju da postoji značajan diskontinuitet između označitelja i označenog.
Un semnificant ,,gol\" sau ,,flotant\" este definit ca având un semnificat vag, foarte variabil, de nespecificat sau inexistent. Astfel de semnificanţi înseamnă lucruri diferite pentru oameni diferiţi: pot însemna multe lucruri sau chiar nimic; pot însemna orice doresc cei care îi interpretează. Cei care susţin existenţa unor astfel de semnificanţi susţin că există o ruptură radicală între semnificant şi semnificat.
Dijadski model znaka se zasniva na podeli znaka na dva neophodna sastavna dela. Sosirov model znaka je dijadski, ali je Sosir insistirao na tome da je ta podela čisto analitička.
Un model diadic al semnului se bazează pe o despărţire a semnului în două elemente constitutive necesare. Modelul lui Saussure este unul diadic (a se avea în vedere faptul că Saussure insista că o astfel de despărţire era pur analitică)
Ovo se odnosi na snagu reči koje se odnose na stvari u njihovom odsustvu. Premeštanje je identifikovao Hoket kao ključnu \" projektovanu odliku\" jezika.
Aceatsa se referă la puterea cuvintelor de a se referi la lucruri în absenţa acestora. Înlocuirea a fost identificată de către Hocket ca o trăsătură conceptuală exprem de importantă a limbii.
Digitalni znaci sadrže izolovane jedinice kao što su reči i brojevi kao kontrast analoškim znacima. Ipak, treba imati u vidu da tehnologija može pretvoriti analoške znake u digitalne reprodukcije koje se perceptivno ne moraju razlikovati od "originala" i da tekstovi koji su nastali na digitalnim medijima mogu biti "kopije bez originala" (na primer, tekstovi obrađeni u MS Wordu).
Semnele digitale implică unităţi discrete cum ar fi cuvintele sau numeralele, spre deosebire de semnele analogice. A se avea în vedere, totuşi, faptul cp tehnologia digitală poate transforma semnele analogice în reproduceri digitale potenţial imposibil de distins de ,,originale\" din punct de vedere perceptual, şi că textele generate într-un mediu digital pot fi ,,copii fără original\" (de exemplu un text redactat cu un procesor de cuvinte)
Parovi međusobno isključivih označitelja u paradigmi kategorija koji zajedno ne čine kompletan univerzum diskursa (relevantan ontološki domen), na primer sunce/mesec (Lejmor).
Perechi de semnificaţi care se exclud reciproc în cadrul unei paradigme, şi care reprezintă categorii care, împreună, nu definesc un univers complet al discursului (domeniu ontologic relevant), de exemplu soare/lună (Leymore).
Ovaj termin koriste realisti da opišu položaj koji udružuju sa epistemološkim relativizmom i poricanjem postojanja bilo koje poznate stvarnosti izvan skupova koje predstavljaju.
Acest termen este folosit de realişti pentru a descrie o poziţie pe care o asociază cu relativismul epistemologic şi cu negarea existenţei oricărei realităţi care se poate cunoaşte, alta decât cea reprezentată în mod convenţional.
Ovaj termin koriste realisti da opišu položaj koji udružuju sa epistemološkim relativizmom i poricanjem postojanja bilo koje poznate stvarnosti izvan skupova koje predstavljaju.
Acest termen este folosit de realişti pentru a descrie o poziţie pe care o asociază cu relativismul epistemologic şi cu negarea existenţei oricărei realităţi care se poate cunoaşte, alta decât cea reprezentată în mod convenţional.
U običnoj upotrebi, ovaj termin se odnosi na nešto što dodiruje ili se graniči sa nečim drugim; neki semiotičani ga koriste da označe nešto što je u određenom smislu deo nečeg drugog (ili je deo istog domena kao nešto drugo).
În limbajul comun, acest termen se referă la ceva care atinge sau care se învecinează cu altceva; unii semiologi îl folosesc pentru a vorbi despre ceva care face parte din altceva sau din acelaşi domeniu.
Kvantitativna forma tekstualne analize koja uključuje kategorizaciju i brojanje povratnih elemenata u formi ili sadržaju tekstova. Ovaj metod se može koristiti u vezi sa semiotičkom analizom ( semiotička tekstualna analiza je suština kvalitativne metodologije)
O formă cantitativă de analiză pe text care include categorizarea şi inventarierea elementelor recurente din forma sau din conţinutul textelor. Această metodă poate fi folosită în asociere cu analiza semiotica (analiza semiotică textuală fiind o metodologie calitativă)
Ovo je koncept koji je predstavio Frojd za psihoanalitičko tumačenje snova; u kondenzaciji nekoliko misli su skraćuju u jedan simbol.
Acesta este un concept introdus de Freud pentru inerpretarea psihoanalitică a viselor: prin condensare, mai multe gânduri sunt condensate într-un singur simbol.
\"Zdrav razum\" predstavlja najšire rasprostranjene kulturne i istorijske vrednosti, stavove i verovanja unutar date kulture. Stvaraju je ideološke snage koje se rukovode kroz kodove i mitove.
Bunul simţ reprezintă cele mai răspândite valori culturale şi istorice, atitudini şi credinţe din cadrul unei anumite culturi. Este egenrat de forţle ideologice care operează prin intermediul codurilor şi a miturilor.
Термин Стјуарта Хола за неколико повезаних, али препознатљивих "момената" у процесима масовне комуникације - производња, промет, дистрибуција/потрошња и репродукција.
Termen aparţinând lui Stuart Hall folosit pentru a vorbi despre câteva ,,momente\" legate dar diferite din procesele de comunicare în masă - producerea, circularea, distribuirea/consumarea şi reproducerea.
Senzorni mod koristi neki medij (na primer, vizuelni, zvučni, taktilni). Dostupni kanal ili dostupne kanale diktiraju tehničke funkcije medija u kojem se pojavljuje tekst. Senzorna sklonost kanala ograničava kodove za koje odgovara.
Un mod senzorial folosit într-un mediu (de exmplu vizual, auditic, tactil). Canalul/canalele disponibil(e) sunt dictate de caracteristicile tehnice ale mediului în care apare un text. Influenţa senzorială a canalului limitează codurile pentru care este potrivit.
Fiskeov termin za kodove koje deli publika masovnih medija i koji se neformalno uče kroz iskustvo, pre nego sa namerom ili kroz institucije. Suprotno ciljanom emitovanju, kodovi širokog emitovanja su strukturno jednostavniji i poštuju standardne konvencije i "formule", tako da mogu da stvaraju klišee i stereotipe.
Termen aparţinând lui Fiske folosit pentru coduri împărtăşite de membrii unui public de masă învăţate în mod informal mai curând prin experienţă decât în mod deliberat sau instituţionalizat. Spre deosebire de codurile de restrângere, codurile de difuzare sunt mai simple din punct de vedere structural, folosind convenţii standard şi ,,formule\" - putând astfel genera clişee şi stereotipuri.
Termin Levi Strosa koji se odnosi na prihvatanje prethodno stvorenih dostupnih materijala i koji u tom procesu utiču na građenje identiteta. Termin se široko koristi da označi intertekstualne prakse usvajanja i prilagođavanja znakova iz drugih tekstova.
Termen aparţinând lui Levi-Strauss folosit pentru asimilarea unor materiale la îndemână (contribuind astfel la construirea propriei identităţi ale unei persoane). Folosit pentru a se referi la practica unor autori de a adopta şi de a adapta semne din alte texte.
Ontološka podela oblasti na dve izdvojene kategorije (dihotomije) ili polariteta. "Binarizam" je opterećeniji termin koji kritika primenjuje na ono što ona smatra opsesivnim dualizmom strukturalista kao što su Levi-Štraus i Jakobson. Hjemslev je govorio protiv binarizma. Deridina dekonstrukcija pokazuje nemogućnost izbegavanja binarne logike.
Divizarea ontologică a unui domeniu în două categorii discrete (dihotomii) sau polarităţi. Binarismul este un termen mai dur pe care criticii l-au folosit pentru ceea ce ei consideră a fi un dualism obsesiv al unor structuralişti precum Levi-Strauss şi jakobson. Hjelmslev pleda în contra binarismului. Deconstrucţia lui Derride demonstrează imposibilitatea detaşării de logica binară.
Parovi suprotnih označitelja u paradigmi koja predstavlja kategorije, koji su uporedno gradirani u istoj dimenziji i koji zajedno čine celokupan univerzum diskursa (relevantni ontološki domen), na primer dobar/loš, gde "ne-dobar" nije obavezno "loš" i obratno (Lejmor).
Perechi de signifianţi opoziţionali din cadrul unei paradigme, reprezentând anumite categorii prin gradare comparativă pe aceeaşi dimensiune implicită, şi care împreună definesc un univer complet al discursului (domeniul ontologic relevant), de exemplu bine/rău, unde ,,non-bine\" nu însamnă neapărat ,,rău\" şi invers (Leymore)
Analogni znaci (kao što su slike u galeriji ili gestikulacija u interakciji licem u lice) su znaci koji se u datoj formi shvataju kao deo celine u kontinuumu, pre nego izolovane jedinice (za razliku od digitalnih znakova). Međutim, digitalna tehnologija može da transformiše analogne znake u digitalne reprodukcije, koji pritom postaju nerazdvojivi od originala.
Semnele analogice (cum ar fi picturile dintr-o galerie sau gesturile din comunicarea faţă în faţă) sunt semne într-o formă în care sunt percepute ca presupunând existenţa unor relaţii graduale în cadrul unui tot unitar, decât ca unităţi discrete (spre deosebire de semnele digitale) Aveţi, totuşi, în vedere faptul că tehnologia digitală poate transforma semnele analogice în reproduceri digitale care s-ar putea să nu poată fi distinse de ,,originale\".
Afektivna zabluda, identifikovana od strane književnih teoretičara koji smatraju da se značenje nalazi unutar teksta, podrazumeva da se značenje teksta dovodi u vezu sa tumačenjem čitaoca - što je prema ovim teoretičarima vid relativizma. Mali broj savremenih teoretičara to smatraju za "zabludu", jer većina uzima u obzir značaj potrebe čitaoca.
Aşa-numitul ,,sofism afectiv\" (identificat de teoreticienii literari care considerau că înţelesul se rgăseşte în text) implică crearea unei legături între înţelesul unui text şi interpretările cititorilor săi - lucru văzut de aceşti teoreticieni ca o formă de relativism. Puţini teoreticieni contemporani mai privesc acest lucru ca pe un ,,sofism\", deoarece majoritate acordă importanţa cuvenită scopurilor cititorului.
Kodovi u okviru različitih izražajnih umetnosti (poezija, drama, slikarstvo, skulptura, muzika, itd.) ili ekspresivne i poetske funkcije koje su izazvane u okviru bilo kojeg tipa teksta. Ovo su kodovi koji teže da pokažu konotaciju i diverzitet interpretacije nasuprot logičkom ili naučnom kodu koji teže da potisnu ove vrednosti.
Coduri din diferite arte expresive (poezie, dramă, pictură, sculptură, etc.) sau funcţii expresive şi poetice evocate în orice fel de text. Acestea sunt coduri care tind să favorizeze conotaţia şi diversitatea interpretării prin opoziţie cu codurile logice sau ştiinţifice care caută să suprime aceste valori.
Označitelj koji se ne nalaze u tekstu ali koji ipak utiču na značenje označitelja koji su zapravo iskorišćeni (što je u okviru jedne paradigme). Postoje dva oblika ovog odsustva: ono što je upadljivo zbog odsustva i ono što se podrazumeva. Vidi i: dekonstrukcija, paradigma, paradigmatska analiza, označitelj
Signifianţii care lipsesc dintr-un text dar care (prin contrast) influenţează totuşi înţelesul unui significator folosit în mod concret (făcând parte din aceeaşi paradigmă) Două forme de absenţă sunt definite în engleză: ceea ce este evident prin absenţă, şi ceea ce este implicit. A se vedea de asemenea: deconstrucţie, paradigmă, Analiză paradigmatică, Significator
Ovaj termin koristi Pirs da prikaže formu zaključka ( zajedno sa dedukcijom i indukcijom) po čemu označivača tretiramo kao primer pravila iz već poznatog koda, i zatim,primenjujući to pravilo, zaključujemo šta označava .
Acesta este un termen folosit de Peirce pentru a vorbi despre o formă de inferenţă (în afara deducţiei şi a inducţiei) prin care tratăm un semnificant ca exemplu al unei reguli dintr-un cod familiar, şi poi deducem ce înseamnă aplicând regula.
Ovu uticajnu strukturalističku i fukcionalističku grupu lingvistu osnovali su 1926. godine u Pragu češki i ruski lingvisti, iako je termin "Praška škola" upotrebljen tek 1932. godine. Naistaknutiji članovi ove grupe su: Viljem Matesijus (1882-1946), Bohuslav Havranek (1893-1978), Jan Mukarovski (1891-1975), Nikolaj Trubeckoj (1890-1938) i Roman Jakobson (1896-1982).
A fost un grup structuralist şi funcţional important, un grup de lingivşti şi semioticieni care a fost întemeiat in 1926 la Praga de către o serie de lingvişti cehi şi rusi; termenul \"Şcoala de la Praga\" nu a fost utilizat până în 1932. Principalii membri ai acestui grup au fost: Vilem Mathesius (1882-1946), Bohuslav Havránek (1893-1978), Jan Mukarovsky (1891-1975), Nikolai Trubetzkoy (1890-1938) and Roman Jakobson (1896-1982).
Upotreba termina "diskurs" kod teoretičara uobičajeno označava stavljanje naglaska na parol pre nego na lang. Mnogi savremeni teoretičari pod uticajem Mičela Fokola (Michel Foucault) ne tretiraju jezik kao monolitni sistem, već kao struktuiran sistem koji sadrži različite diskurse, kao što su nauka, pravo, vlada, medicina, žurnalizam i smrtnost.
Folosirea termenului discurs de catre teoreticieni reflecta un accent pus pe parole, mai degraba decat pe langue. Multi teoreticieni contemporani influentati de catre Michel Foucault trateaza limba ca nu ca si sistem monolitic, dar ca sistem structurat in discursuri diferite, precum cel al stiintelor, dreptului, guvernarii, medicina, jurnalismul, moralitatea.
Jedan od ciljeva semiotičara je denaturalizacija; otkrivajući društveno kodiranu osnovu fenomena koji su uzeti \"zdravo za gotovo\" kao \"prirodni\"
Unul dintre scopurile semioticienilor este denaturalizarea: dezvaluirea bazelor codificate social ale fenomene luate drept 'naturale'.
Kulturni relativizam je gledište po kome svaka kultura ima svoj pogled na svet i nijedna od njih se ne može smatrati kao manje ili više privilegovana ili \"autentična\" u svom predstavljanju \"realnosti\" od drugih.
Relativismul cultural este viziunea conform careia fiecare cultura are propria sa viziune despre lume, si niciuna dintre acestea nu poate fi considerata mai privilegiata sau mai 'autentica' in reprezentarea 'realitatii' decat alta.
Razumevanje i interpretacija tekstova od strane onog ko dešifruje sa ukazivanjem na relevantne kodove. ( Jakobson)
Înțelegerea și interpretarea textelor de către decodatori, cu referire la anumite coduri relevante.
Društveno- kulturne i lične asocijacije koje se proizvode dok čitalac dešifruje tekst.
Asocierile socio-culturale si personale produse in timpul decodarii textului, de catre un cititor.
U Jakobsonovom moelu lingvističke komunikacije ovo označava jednu od ključnih funkcija znaka. Ova funkcija uključuje ( obično podrazumeva) sastav primaoca (idealnog čitaoca)
In modelul comunicarii lingvistice al lui Roman Jakobson, acesta este unul dintre functiile cheie ale unui semn. Aceasta functie implica (de obicei implicit) constructia unui adresant (cititorul ideal).
Sosirov termin za znak koji se sastoji od drugih znakova. Tekst je obično kompleksan znak.
Termenul lui Saussure pentru un semn care contine alte semne. Un text e de regula un semn complex.
Sa semiotičke perspektive, komunikacija uključuje šifrovanje i dešifrovanje tekstova prema skupovima kodova pogodnih za to.( Jakobson)
Dintr-o perspectiva semiotica, comunicarea inseamna codarea si decodarea textelor conform conventiilor codurilor potrivite (Roman Jakobson).
