- Sektör: Economy; Printing & publishing
- Number of terms: 15233
- Number of blossaries: 1
- Company Profile:
Economie care descrie lumea aşa cum este, mai degrabă decât încercarea de a schimba-l. Opusul economie normativ, ceea ce sugerează politici pentru creşterea bunăstării economice.
Industry:Economy
În 1899 Comisarul de biroul American de brevete a recomandat că biroul său eliminate deoarece "tot ceea ce poate fi inventat a fost inventat". Faptul că a fost atât de mult de inovare în timpul anii 100 ceva poate datorează existenţa unor brevete. Economişti recunosc că, dacă oamenii vor să-şi petreacă timpul şi banii necesari pentru a gândi şi de a dezvolta noi produse, ele trebuie să fie destul de încrezător că, în cazul în care ideea de lucrări vor câştiga un profit decent. Brevete ajuta realiza acest lucru prin acordarea inventatorul un monopol temporar peste ideea, de a opri fiind furate de imitatori care nu au suportat nici costurile și riscul de dezvoltare. Ca nici un monopol, brevete creează ineficienţa din cauza lipsei de concurenţă pentru a produce şi vinde produsul. Atât Economiştii dezbatere cât timp ar trebui să dureze protecţia brevetului. Există, de asemenea, dezbatere despre care soiuri de inovare nevoie de încurajarea unui monopol potenţial să le facă se întâmple. În plus, ritmul de inovare în unele industrii a redus drastic numărul de ani în timpul căreia un brevet este valoros. Unii economisti spun că acest lucru arată că brevete nu joacă un rol mare în procesul de inovare.
Industry:Economy
O situaţie în care nimeni nu poate face mai bine fără a face cineva altceva mai rău. Numit după Vilfredo Pareto (1843–1923), un economist Italian. În cazul în care o economie resursele sunt utilizate ineficient, acesta ar trebui să fie posibil să se facă cineva mai bine fără oricine altcineva din ce în ce mai rău. În realitate, modificarea produce adesea învinşi, precum şi câştigătorii. Eficienţei Pareto nu ajuta judeca dacă acest fel de schimbare este punct de vedere economic bune sau rele.
Industry:Economy
Suma ratelor de inflaţie şi şomaj o ţară. Mai mare scor, cea mai mare este mizeria economică.
Industry:Economy
Loved and loathed; perhaps the most influential economist of his generation. He won the Nobel Prize for economics in 1976, one of many Chicago school economists to receive that honor. He has been recognized for his achievements in the study of consumption, monetary history and theory, and for demonstrating how complex policies aimed at economic stabilization can be. A fierce advocate of free markets, Mr. Friedman argued for monetarism at a time when Keynesian policies were dominant. Unusually, his work is readily accessible to the layman. He argues that the problems of inflation and short-run unemployment would be solved if the Federal Reserve had to increase the money supply at a constant rate. Like Adam Smith and Friedrich Hayek, who inspired him, Mr. Friedman praises the free market not just for its economic efficiency but also for its moral strength. For him, freedom--economic, political and civil--is an end in itself, not a means to an end. It is what makes life worthwhile. He has said he would prefer to live in a free country, even if it did not provide a higher standard of living, than a country run by an alternative regime. However, the likelihood of a free country being poorer than an unfree one strikes him as implausible; the economic as well as the moral superiority of free markets is, he has declared, "now proven". An adviser to Richard Nixon, he was disappointed when the president went against the spirit of monetarism in 1971 by asking him to urge the chairman of the Fed to increase the money supply more rapidly. The 1980s economic policies of Margaret Thatcher and General Pinochet were inspired--and defended--by Mr. Friedman. However, in 2003, he admitted that one of those policies, the targeting of the money supply, had "not been a success" and that he doubted he would "as of today push it as hard as I once did".
Industry:Economy
Când două companii se unesc, de fuzionare sau de o companie de a lua peste celelalte. Există trei tipuri de fuziuni între firme: integrare orizontală, în care două firme similare se casatoreasca; integrarea pe verticală, în care două firme la diferite etape în lanţul de aprovizionare a lua împreună; şi diversificarea, atunci când două companii cu nimic în comun sari în pat. Acestea pot fi o căsătorie voluntare de egali; o preluare voluntară a firmei unul de altul; sau o preluare ostilă, în care conducerea firmei ţintă rezistă avansuri de cumpărător, dar este în cele din urmă forţaţi să accepte o afacere de proprietarii săi curent. Pentru motive care nu sunt deloc clare, activitatea de fuziune, în general, se întâmplă în valuri. O posibilă explicaţie este că, atunci când preţurile acţiunilor sunt scăzute, multe firme au o capitalizare de piaţă, care este scăzut în raport cu valoarea activelor lor. Acest lucru le face atractive pentru cumparatori (a se vedea tobin). În teorie, diferite sortimente de fuziuni au diferite tipuri de beneficiile potenţiale. Cu toate acestea, lecţia condamnabil de fuziune valuri se întinde înapoi în ultimii 50 de ani este că, cu una mare ex ception – val de îndatorare buy-out în Statele Unite în anii 1980-ei au adesea nu au reuşit să livreze beneficii care justifica cheltuielile.
Industry:Economy
Probabil, programul cele mai de succes de ajutor internaţional şi naţiune în istoria. A fost numit după generalul George Marshall, un American secretar de stat, care, la sfârşitul al doilea război mondial a propus acordarea ajutorului către Europa de Vest să reconstruiască economiile sale sfâşiat de război. America de nord a dat aproximativ 1% din PIB în total între 1948 şi 1952; cea mai mare parte a venit din Statele Unite şi restul din Canada. Americanii stânga să europeni de a lucra în detalii cu privire la alocarea de ajutor, care poate fi de ce, în funcţie de cele mai economice de analiză, a realizat mai mult succes decât acestea din urmă zi programele în care cele mai multe dintre deciziile pe cum se cheltuiesc banii sunt făcute de către donatorii de ajutor. Instituţiei principale prin care a fost administrat ajutor a fost Organizația pentru European Economic cooperare (OEEC), care în 1961 a devenit OCDE. In zilele noastre, ori de câte ori există o propunere pentru comunitatea internaţională pentru a reconstrui o economie afectate de război, precum Irak, în 2003, sunteţi sigur de a auzi fraza "noul Marshall Plan".
Industry:Economy
Pune banii la locul de muncă, în speranţa de a face bani chiar mai mult. Investiţii ia două forme principale: direct de cheltuieli pe clădiri, maşini şi aşa mai departe, şi cheltuielile indirecte titluri financiare, cum ar fi obligaţiuni şi acţiuni. În mod tradiţional, teoria economică spune că investiţia totală a unei ţări trebuie să egal sale totale de economii. Dar acest lucru nu a fost niciodată adevărate pe termen scurt şi, ca urmare a globalizării, nu pot fi niciodată chiar şi pe termen lung, ca ţările cu economii mici pot atrage investiţii de peste mări şi străine economizoare de lipsită de şanse la domiciliu pot investi în străinătate (a se vedea investiţii străine directe). Investeşte mai mult din PIB o ţară, mai repede economiei sale ar trebui să crească. De aceea, guvernele încerca aşa de greu să crească investiţia totală, de exemplu, folosind pauze fiscale şi subvenţii, sau direct cheltuielilor publice pe infrastructura. Cu toate acestea, dovezi recente sugerează că cel mai bun mod pentru a încuraja sectorul privat de investiţii este de a urmări politicile macroeconomice stabil, cu mici inflaţia, ratele scăzute ale dobânzilor şi rate reduse de impozitare. Curios, studii economice nu au găsit dovezi că niveluri mai ridicate de investiţii duce la rate mai ridicate de creştere a PIB. O explicatie pentru aceasta este că circumstanţele şi modul în care este investit bani conta cel puţin la fel de mult ca totalul sumelor investite. Nu este cât de mult vă face, este modul că o faci.
Industry:Economy
Atunci când băncile centrale să încerce să influenţeze cursul de schimb valutar prin cumpararea de valuta vor aprecia şi cel de vânzare vor să slăbească. Dovezile pare să sugereze că în cel mai bun este o măsură pe termen scurt. În termen lung, guvernele, probabil, nu au resurse pentru a bate forţele pieţei.
Industry:Economy
Referee and, when the need arises, rescuer of the world’s financial system. The IMF was set up in 1944 at Bretton Woods, along with the World Bank, to supervise the newly established fixed exchange rate system. After this fell apart in 1971–73, the IMF became more involved with its member countries’ economic policies, doling out advice on fiscal policy and monetary policy as well as microeconomic changes such as privatization, of which it became a forceful advocate. In the 1980s, it played a leading part in sorting out the problems of developing countries’ mounting debt. More recently, it has several times co-ordinated and helped to finance assistance to countries with a currency crisis. The Fund has been criticized for the conditionality of its support, which is usually given only if the recipient country promises to implement IMF-approved economic reforms. Unfortunately, the IMF has often approved “one size fits all” policies that, not much later, turned out to be inappropriate. It has also been accused of creating moral hazard, in effect encouraging governments (and firms, banks and other investors) to behave recklessly by giving them reason to expect that if things go badly the IMF will organize a bail-out. Indeed, some financiers have described an investment in a financially shaky country as a “moral-hazard play” because they were so confident that the IMF would ensure the safety of their money, one way or another. Following the economic crisis in Asia during the late 1990s, and again after the crisis in Argentina early in this decade, some policymakers argued (to no avail) for the IMF to be abolished, as the absence of its safety net would encourage more prudent behavior all round. More sympathetic folk argued that the IMF should evolve into a global lender of last resort.
Industry:Economy
